Și în cea din urmă zi, ziua cea mare a sărbătorii, Iisus stătea și striga, spunând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea.” (Ioan 7:37)

Citind acest verset, m-am gandit la strigătul Domnului Iisus de la sărbătoare și la însemnătatea lui actuală. Știm din alte texte ale Scripturii, că Lui “nu I se auzea glasul pe uliță”, sau Îl vedem “mergând din loc în loc, făcând numai bine” și vorbind în liniște “blând și smerit cu inima”, însă aici El strigă. Dacă Domnul Iisus striga foarte rar, ar trebui să privim mai îndeaproape la acest verset, pentru a înțelege de ce este important acest strigăt, pentru noi.

Aș dori să avem înainte noastră trei întrebări:

  1. Unde striga?
  2. De ce striga?
  3. Ce striga?

1. Unde striga?

Domnul Iisus se afla la o sărbătoare evreiască, ce dura 7 zile, denumită Sărbătoarea Corturilor. În prima parte, a trecut neobservat de mulțime și nu s-a afișat în public. La mijlocul sărbătorii a intrat în templu, a vorbit oamenilor adunați acolo, apoi în ultima zi a sărbătorii stătea într-un loc și striga.

Asemeni acelor vremuri, deși Fiul lui Dumnezeu nu mai este astăzi fizic printre noi, acel strigăt încă răsună și în secolul al XXI-lea: “Dacă însetează cineva, să vină la Mine”.

Creștinii au și în vremea noastră diferite sărbători: Sărbătoarea Nașterii Domnului, Sărbătoarea Rusaliilor, Sărbătoarea Învierii, Înălțarea, etc., și după cum se observă și din denumirea sărbătorilor, toate Îl au în vedere pe Iisus Hristos și evenimente importante din viața Lui, însă cei mai mulți, deși declara că-L sărbătoresc pe El, nu prea au legătură cu Iisus, nici în viața cotidiană, nici în ziua/zilele sărbătorii. Unii nici nu mai declară că-L serbează pe Iisus Hristos, ci spun că serbează Crăciunul, Paștele, Iepurașul, Salcia, Moșul sau alte lucruri asemenea acestora.

2. De ce striga?

Aș sugera două motive:

a) Imaginați-vă că invitați prietenii la onomastica dumneavoastră, pregătiți masa, invitații sosesc, iar ei încep să mănânce, să vorbească unii cu alții, să se distreze fără să le pese că dumneavoastră, sărbătoritul, nu sunteți prezent. Ba mai mult, se folosesc de tot ceea ce le-ați pregătit, iar pe ei nu-i interesează unde sunteți și cum vă simțiți.

Cred că acesta era unul dintre motivele pentru care Iisus a strigat. Venise la sărbătoare, iar aceasta trebuia să-l aibă pe El în centrul atenției, însă nimeni nu-l bagă în seamă. Toți își vedeau de ritualurile lor, să-și îndeplinească datoria de a ține sărbătoarea, unii poate chiar foloseau prilejul de a veni la Ierusalim pentru a obține și alte bunuri, însă lui Iisus, nimeni nu-I dădea cinstea cuvenită. Mesia pe care-l așteptau de mii de ani era prezent, dar ei își vedeau de ritualurile și afacerile lor de la templu.

Nu se întâmplă și azi la fel? La sărbători, locul principal în foarte multe case îl ocupă grija de a respecta tradiția și fiecare datină/ritual să fie îndeplinit cu minuțiozitate. Dar rbătoritul unde este? Stă la ușă, deoarece nu mai avem nici timp nici loc pentru El și în felul acesta, golim sărbătoarea de continutul ei si devine astfel “o simplă masă festivă”.

El strigă și azi, dar oare Îl mai aude cineva? Poate masa este plină, familia adunată în jurul ei, distracția și veselia la cote maxime, dar unde este Sărbătoritul? Îi mai aude cineva strigătul? Nu cumva suntem plini de ritualuri exterioare, iar interiorul este gol?

Ce vei face la sărbătoarea aceasta? Îl vei lăsa din nou afară, nepăsându-ți că El strigă, pentru tine? Ar fi putut să plece de la sărbătoare la fel cum a venit, dar El a rămas acolo, pentru binele tău veșnic și pentru ca acest strigăt, să-l auzim și noi astăzi.

b) În textul biblic, mai există un detaliu. El a strigat“în ultima zi” a sărbătorii. Iudeii veniți din tot Israelul la Ierusalim pentru această sărbatoare, au stat aproximativ 7 zile în cetate, iar acum trebuiau să se întoarcă fiecare spre casele lor. Domnul Iisus îi vede plecând și gândind că poate era ultima lor șansă de a fi salvați de la pierzarea veșnică, de la iad, strigă către ei, poate macar acum, vor lua aminte la glasul Fiului lui Dumnezeu și vor fi mântuiți.

A răsunat și pentru noi această chemarea a Sa, de a veni la El? Te-ai gândit că poate astăzi, este ultima zi pe care o vei trăi pe acest pământ? Poate azi vei auzi pentru ultima dată chemarea la pocăință și la credință în Cel ce a murit pentru păcatele tale. Ce vei face după ce vei trece în veșnicie? Unde-ți vei petrece veșnicia? Ești pregătit să te întâlnești cu Dumnezeu? Ce faci cu păcate tale?

Azi, Iisus strigă, să vină oamenii la El. Nu la o religie, ci la o Persoană. Să-și recunoască starea de păcat, să se pocăiască de ceea ce au făcut și să primească de la El iertarea și fericirea veșnică.

Tu ai făcut lucrul acesta? Mâine poate fi prea târziu. Acum dacă auzi glasul Lui, nu-ți împietri inima, ci vino la Domnul Iisus Hristos cu păcatele tale, iar El îți va da iertare deplină.

3. Ce striga?

Dacă înseteaza cineva, să vina la Mine …

Ai însetat vreodată? Cu sigurantă. Nu cred că este om care să nu fi însetat măcar o dată, însa Domnul Iisus, nu se referă aici la setea fizică. Pentru aceasta există apă suficientă. Însetarea aceasta se referă la setea sufletului.

Sufletul tău a însetat vreodată?

Imaginati-vă un pahar, creat pentru a pune apă în el. Dacă îl iau și pun creioane, pixuri, cuțite etc., acesta se va zgâria, vor fi golurile în el, iar scopul pentru care a fost creat, nu se va mai realiza, pentru că l-am folosit pentru altceva.

La fel este si cu sufletul nostru. A fost creat de Dumnezeu pentru a fi fericit și împlinit, doar de Iisus Hristos. Ce am făcut noi oamenii? Am încercat să umplem golul inimii cu orice altceva, fără Dumnezeu. De fapt, aceasta este și deviza lumii: Să fim fericiți fără Dumnezeu!

Unii au încercat să-și satisfacă sufletul cu băutură, țigări, droguri, pornografie, curvie, alții cu lucruri mai rafinate: divertisment, artă, sport, știință, însă degeaba, golul interior al inimii nu a putut fi umplut. Astfel, omul dacă este sincer cu el însuși, trebuie să recunoască faptul că după multe încercări eșuate, sufletul este chiar mai nefericit decât înainte. Păcatul lasă urme în viețile oamenilor.

Ai încercat și tu la fel? Poate chiar acum recunoști în viața ta, lucrurile pe care ai încercat să le faci pentru a fericit și observi că ele nu ți-au adus fericirea.

Poate ești tânăr, spui că ai viața înainte, dar la sufletul tău, nu te gândești. Încă nu-ți dai seama că sufletul nu poate fi satisfăcut de nimic din tot ce oferă lumea, ci doar cu ceea ce oferă Dumnezeu. Nu lăsa să treacă sărbătoarea, nu lăsa să treacă ziua de azi, nu lăsa să treacă momentul acesta, ci recunoaște în inima ta că ai nevoie de Iisus Hristos și că fără El ești pierdut pentru veșnicie.

În contextul acesta, vine Domnul Iisus și spune: “Dacă însetează cineva, să vină la Mine”.

Iisus Hristos nu spune să meargă la biserică, să facă fapte bune (deși e bine să mergem la biserică și să facem fapte bune), nu spune să se spovedească la preot, să facă pelerinaje, să se călugarească, ci spune un lucru atat de simplu, dar totusi, care pare atât de greu „să vină la Mine„.

Pentru aceasta, a trebuit ca El să meargă la cruce. A stat șase ore atârnat pe lemnul crucii, între cer și pământ, iar despre ultimele trei ore, Scriptura ne spune că s-a făcut un întuneric mare, pentru că toate păcatele noastre au fost puse asupra Lui. Este puțin lucrul acesta, ca Cel care nu a făcut niciun păcat, să poarte în trupul lui, toate păcatele pe care noi le-am făcut?

Dar acolo pe cruce, a mai strigat ceva: “Mi-e sete”. Cel care a creat apa, Cel care a spus să venim la El dacă sufletul nostru însetează, a trebuit mai întâi să înseteze El. Ce răspuns a avut strigătul lui? A primit apă? Nicidecum! Ca să mărească suferința Celui care pentru ei era pe cruce, oamenii i-au dat să bea oțet. La sfârșitul celor trei ore de întuneric, a mai scos un strigăt și Și-a dat duhul. După trei zile a înviat, apoi după alte patruzeci de zile s-a înălțat la cer. A făcut aceasta pentru ca noi să nu ajungem în iadul de foc. Acolo oamenii vor înseta veșnic și vor dori doar o picătură de apă pentru a-și potoli setea, dar nu o vor avea. Noi astăzi putem să scăpăm de iad, pentru că Iisus Hristos a plătit pentru păcatele noastre. Nu este aceasta o veste bună? Aș spune chiar, Vestea Bună, pentru că este cea mai bună pe care o poate auzi un om.

Ce atitudine ai față El, care a însetat ca tu să nu mai însetezi niciodată? Ai venit la El cu păcatele tale? Dacă nu, acum este momentul cel mai potrivit să o faci. Mâine poate nu vei mai avea ocazia aceasta. Mâine poate să însemne „niciodată” și astfel va fi prea târziu. Venind El, vei scăpa de păcate, setea sufletului tău va fi potolită și doar în felul acesta, cu o viață schimbată de Domnul Iisus Hristos, vei dori să-L cunoști mai mult, vei putea duce viață curată, în mijlocul unei lumi murdare.

Citește Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu și acolo Îl vei cunoaște mai bine pe Cel care pentru tine a murit și a înviat, pe Domnul Iisus Hristos.

Lasă un răspuns